10 iulie 2017

„Manolito Ochelaristu' ” de Elvira Lindo - lumea plină de haz a unui copil, povestită de el însuși



Elvira Lindo (sursa: wikipedia)

          De mult nu am mai râs cu atâta poftă la o carte! Este primul lucru pe care țin să-l spun și, cred, cea mai bună recomandare pentru o lectură de vacanță!
          De asemenea, salut ideea editurii Booklet de a publica ficțiune pentru copii, iar micul roman Manolito Ochelaristu'  al scriitoarei, jurnalistei și actriței spaniole  Elvira Lindo este o carte realmente savuroasă.  Conceput inițial ca personaj al unor emisiuni radiofonice (1998), Manolito Ochelaristul (Manolito Gafotas), interpretat în emisiune chiar de autoare, s-a bucurat de un mare succes, devenind apoi personaj de roman.  Cartea de față este prima dintr-o serie de șapte cărți, considerate astăzi scrieri clasice ale literaturii spaniole pentru copii; ele au stat și la baza unor îndrăgite seriale de televiziune (1999, respectiv 2004). Ediția românească păstrează ilustrația originală a lui Emilio Urberuaga. Elvira Lindo este și autoarea altei serii de cărți pentru copii, „Olivia”.
           Manolito Garcia Moreno este un copil din Madrid, cartierul Carabanchel, dintr-o familie obișnuită. El merge la școală împreună cu Urechilă López prietenul său cel mai bun, în clasa duduiei Asuncion și ajunge și pe la cabinetul psiholoagei, duduia Espe, pentru că vorbește prea mult (concluzia acesteia: n-are ce-i face, așa s-a născut Manolito, „cu chef de vorbă”). În recreații și după ore se joacă și cu un „șmecher” poreclit  Jihad, de-a Căpitanul America sau Batman, joaca degenerând cel mai adesea în „chelfăneală”. „Iubițica” Susana e un alt pretext de dispută între băieți. Acasă, mama deține o metodă pedagogică infailibilă: „scatoalca”, tatăl îi dă lecții de autoapărare, Tontălăul (fratele mai mic) îl enervează, iar tataia Nicolás, un mucalit fără pereche, devine părtaș la multe dintre poznele copilului.
          Farmecul cărții constă mai ales în vocea personajului Manolito, cu logoreea tipică vârstei, în care se amestecă expresii copilărești cu cele preluate de la oamenii mari, sinceritatea cu hazul involuntar, istețimea cu naivitatea.
          „Manolito ” îmi amintește de Aziz Nesin „Copiii de azi sunt formidabili”, desigur, de Jeff Kinney „Jurnalul unui puști”, iar de la noi, de T. O. Bobe „Cum mi-am petrecut vacanța de vară”.