13 septembrie 2017

Countdown (micropovestire)



          

           Sfârșitul lumii era o certitudine. Peste zece secunde, Terra avea să treacă printr-o explozie catastrofală.  Sinucideri, crime, rugăciuni, orgii drăcești, omenirea le făcuse pe toate, de când știa ce o așteaptă.

            Începu numărătoarea inversă. Simultan, pe toată planeta, ecrane gigantice începură să afișeze cifrele fatidice: 10... 9... 8... Țipete agonice cutremurau Pământul...
            În colțul său, matematicianul aștepta, încordat ca un arc. Știa că soluția există. 7... Îi adulmecase urmele... 6... Era atât de simplă... 5...La mintea unui copil... 4... Sfârșitul era... 3... practic... 2... imposibil!... 1...  Curiozitatea științifică i se ascuți la maxim...
            ZEROOOOO! Lumea explodă. Muriră toți, fără excepție.
            Numărătoarea continuă, însă, la infinit: -1..., -2..., -3... 

                                                                           * * *
(povestire participantă la concursul FIN DEL MUNDO, El Microcuentista, 2012 - varianta în limba română)

            El fin era una certidumbre. Al cabo de diez segundos, Terra iba a sufrir una inminente explosión. Suicidios, crímenes, rezos, orgías satánicas... La humanidad lo había probado todo... Empezó la cuenta atrás. Simultáneamente, a nivel planetario, grandes pantallas empezaron a mostrar las fatídicas cifras: 10... 9... 8... Gritos agónicos...

            El matemático esperaba, tenso y lúcido. La solución existía.... 7... había husmeado sus huellas.... 6... era muy sencilla... 5... al alcance de un niño.... 4... El fin.... 3... era, prácticamente,... 2... ¡imposible!... 1... Su curiosidad científica aumentó al máximo... ¡CEROOOOOOOOOO!... El mundo explotó. Todos murieron.

            Siguió contando: -1... -2... -3...
 

31 august 2017

Punți suspendate



          Zburase pe deasupra a trei continente și a două oceane pentru a-și cunoaște nepotul. După zece ani de tăcere ostilă, fiul său îi trimisese o invitație la botezul  micului Luisito. Avea să-i achite costul călătoriei când va ajunge la Melbourne, preciza în P.S.
          Pe timpul celor 23 de ore la bordul avionului, se luptase cu furtunile trecutului, încercând să reclădească puntea prăbușită printr-un singur cuvânt cu ani în urmă și credea că era pe punctul de a reuși. Îl vedea cu ochii minții pe cel mic alergând spre el pe noul pod, urmat de mama și de tatăl lui. La aterizare, visa deja la marea îmbrățișare de familie. Se simțea optimist, în ciuda oboselii adânci. Fără-ndoială, aceasta avea să fie călătoria vieții lui.
          Aeroportul gigantic zumzăia ca un stup. Își ridică bagajul și se îndreptă spre biroul de informații, pentru a afla  de unde poate lua un taxi. Telefonul  începu să-i vibreze cu putere în buzunar. Era un mesaj de la fiul său: „Luisito a murit subit azi-dimineață. Totul s-a anulat.”
          -Can I help you, sir? - angajata cu voce profesională aruncă o privire absentă către bătrânul fără glas, oprit în fața ghișeului.

Scriere participantă la un concurs de microficțiune din Spania. Tema: Călătorii (versiunea în limba română)